Ne-am obișnuit ca bananele să fie galbene (ori verzi – cum le cumpăram înainte de 1989), morcovii să fie portocalii, iar cartofii să fie gălbui, cu coajă galbenă său roșiatică. Și totuși, există banane roșii, morcovii la origine au fost mov, cei actuali nefiind decât niște organisme modificate genetic (OMG – sună rău, nu-i așa? 
), iar cartofii mov există de multă vreme, fiind cultivați în Franța încă de la începutul secolului al XIX-lea (sursa). Deși netul este plin de articole care proslăvesc “cea mai sănătoasă legumă” (dați un search pe Google cu “cartofi mov beneficii” și găsiți vreo 12000 de rezultate), cartofii mov sunt “decât cartofi”, vorba bancului. Față de cartofii “normali”, cei mov conțin antocianine (o clasă de antioxidanți care se regăsesc în multe produse vegetale: coacăze, vinete, cireșe, merișoare, struguri roșii, și care au și o poreclă sperietoare: E163). Mult clamatele efecte benefice (reduc tensiunea arterială, protejează organismul de diferite forme de cancer, nu conțin grăsimi – de parcă cartofii normali ar conține de nu știu câte ori mai multe lipide, etc.) fac parte din politica de marketing a celor care încearcă să-și vândă marfa la un preț cât mai bun. Și reușesc, la noi prețul cartofilor mov ieftini fiind de circa 4,66 Lei/kg. În opinia mea, nu de părerolog, ci de bucătar amator și de inginer chimist cu mai bine de un sfert de secol de experiență în chimia și ingineria produselor alimentare, singurul atu pe care cartoful mov îl are față de cartoful obișnuit este plusul coloristic pe care îl adaugă preparatelor culinare.
Cu ceva timp în urmă, vă povesteam despre un preparat tradițional al francezilor de la munte: Tartiflette. Iată-l acum, reinterpretat (cum le place chefilor să zică) în Technicolor.
Ce vă trebuie?
- 600 g cartofi mov;
- 100 g brânză Cheddar roșie;
- 100 g brânză Gruyère;
- 100 g (5 felii) brânză Mimolette galbenă;
- 100 g parmezan sau Grana Padano;
- 30 g unt (cu 80% grăsime);
- 100 g kaiser afumat;
- Sare, piper – după gust.
Cum procedați?
Puneți la fiert cartofii în coajă, în apă cu puțină sare și fierbeți-i preț de 10 – 12 minute – socotite de când începe să clocotească apa.
Scurgeți-i de apă, lăsați-i să se răcească, curățați-i de coajă și apoi tăiați-i în rondele subțiri de 2 – 3 mm.
Ungeți o tavă de 18 × 24 × 5 mm (l × L × h) cu unt (eventual încălziți ușor tava, ca untul să se topească).
Tăiați brânza Cheddar și brânza Gruyère în bucăți dreptunghiulare (cam 15 × 25 mm), nu mai groase de 2 – 3 mm.
Dați jumătate din parmezan prin răzătoarea mică. Restul transformați-l în așchii, ajutându-vă de unealta pentru curățat legume, numită și peeler.
Tăiați kaiserul în cubulețe cam de 5 – 8 mm.
În tava unsă cu unt puneți un strat de rondele de cartofi. Asezonați cu piper (vă recomand amestecul de piper negru cu lămâie de la Kamis) și sare – ceva mai puțină, că brânzeturile au destulă sare.
Așezați apoi, ca la tabla de șah, un strat de brânză Gruyère alternând cu Cheddar.
Puneți peste brânză cuburile de kaiser și puțin piper măcinat.
Acoperiți cu încă un strat de rondele de cartofi mov.
Tapetați apoi cu felii de Mimolette, mai puneți câteva rondele de cartof (dacă v-au mai rămas) și apoi presărați generos cu parmezan (ras și sub formă de așchii).
Dați tava la cuptorul preîncălzit la 200 ˚C pentru 30 – 35 de minute și așteptați rezultatul final.
Preparatul se servește fierbinte, însoțit de un pahar de rosé de Cotes du Rhône, bine frapat.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!