Italienii zic că un risotto nu-i risotto dacă nu l-ai îmbunătățit pe final cu un boț de unt și-o pișcătură (mai mare, ce-i drept) de parmezan ras mărunțel. Apăi le convine să zică asta, că ei pot mânca risotto în post, că doar n-are carne. Un astfel de risotto, colorat în trei nuanțe de verde – ceapă, spanac și boabe de mazăre, am încropit după modelul clasic. Dacă sunteți vegetarieni, permanent ori numai temporar, vi-l puteți adapta. N-o să mai iasă atât de cremos, însă o să fiți cu conștiința împăcată. Așa că luați-vă adio de la unt și parmezan, limitați-vă la uleiul de măsline, a cărui cantitate o puteți eventual dubla, și la supa de legume (Simplu de făcut: fierbeți într-un litru și jumătate de apă o țelină mică, un păstârnac, un pătrunjel, doi morcovi, eventual un cartof și-o ceapă. Folosiți lichidul pentru risotto, iar legumele le puteți valorifica în diverse moduri, pe care le găsiți aici) care o va înlocui pe cea de pui.
Ce vă trebuie?
- 100 g orez;
- 4 – 5 fire (1 legătură) de ceapă verde;
- 400 g frunze de spanac (baby spanac);
- 100 – 150 g mazăre congelată;
- 40 g (20 g + 20 g) unt;
- 1 lingură de ulei de măsline;
- 75 – 100 mL vin alb, sec;
- 800 mL supă de pui sau de legume;
- 70 g parmezan ras;
- Sare, piper – după gust.
Cum procedați?
Curățați, spălați și tocați ceapa verde sub formă de rondele (păstrați câteva inele din partea verde pentru decor).
Spălați și scurgeți bine spanacul, apoi tocați-l – dar nu prea mărunt.
Într-o tigaie încăpătoare puneți la încins jumătate din cantitatea de unt (20 g) în uleiul de măsline.
În amestecul de unt topit și ulei căliți circa 2 minute, la foc mediu, ceapa verde.
Adăugați spanacul și căliți-l și pe acesta încă vreo 2 minute, apoi adăugați orezul.
Amestecați bine, căliți tot amestecul și, după vreo 2 minute, stingeți totul cu vin, apoi asezonați cu piper.
E momentul acum să reduceți focul la minim și să așteptați ca orezul să-și soarbă încetișor vinul. Când vedeți că aproape l-a terminat de băut, dați-i o porție (150 – 200 mL) de supă fierbinte. Mai amestecați când și când, iar când lichidul scade amenințător, completați cu supă.
După 3 porții de supă și vreo 15 – 20 de minute de bolboroseală, puteți adăuga mazărea și supa care v-a mai rămas. Fierbeți-o și pe aceasta încetișor, încă vreo 10 – 12 minute, cât să scadă zeama, apoi potriviți gustul de sare și piper.
Stingeți focul, adăugați restul de unt și parmezanul ras, amestecați energic până când aceste ingrediente sunt încorporate în risotto.
Nu vă mai rămâne decât să presărați inelele de ceapă verde și să țineți apoi tigaia acoperită vreo 2 – 3 minute, până în momentul servirii.
Un astfel de risotto poate constitui un fel separat, de sine stătător, dar n-o să se supere nimeni dacă-l adăugați drept garnitură pe lângă niște crochete din piept de curcan. Și ca să fie festinul complet, puneți alături și-un pahar de Frâncușă de Cotnari (vinul sec pe care l-am folosit când am “stins” orezul).
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!